Distanta de la cabana pana la obiectiv ~ 12 km
Acces: auto pe drum asfaltat
Sursa text si foto: sibiu.ro

PIATA MARE

Aici este centrul istoric al Sibiului, prima dată menţionat în 1411 ca piaţă de cereale. Exista din anul 1366 odată cu finalizarea celei de-a 3-a centuri de fortificaţii a oraşului. Începând din sec. 16, Piaţa Mare a devenit centrul cetăţii.  Timp de sute de ani a fost denumită Der Grosse Ring sau Grosser Platz, între războaie s-a numit Piaţa Regele Ferdinand, comuniştii au denumit-o Piaţa Republicii iar din 1990 s-a revenit la denumirea originală.  Latura nordică a fost formată în prima fază, din construcţia, în 1466, a clădirii Breslei Croitorilor şi a altor constructii civile, pentru ca între anii 1726-1733 să se ridice edificiile bisericii iezuite şi a seminarului acesteia (azi casă parohială).
Pe latura vestică, pe locul a două case s-a construit Palatul Brukenthal. În sfârşit, în primii ani ai secolului XX a fost ridicată clădirea Băncii de Credit Funciar, prin construcţia căreia s-a format şi actuala stradă Samuel von Brukenthal.

In cursul evului mediu, în piaţă se desfăşurau cele mai importante evenimente legate de viaţa cotidiană a oraşului, cum ar fi adunările publice şi execuţiile. Aici este menţionată în 1538 existenţa unei fântâni, în anul 1550 se aşează stâlpul infamiei în partea de est a pieţei, avand deasupra statuia lui Roland.
In faţa casei Haller (nr. 10) se ridică clădirea gărzii. Toate casele din piaţă aveau acoperiş cu coama paralelă cu faţada.  Între 1724 şi 1757, în această piaţă a fost amplasată o “cuşcă pentru nebuni”, în care erau expuşi în timpul zilei cei care tulburau noaptea liniştea publică. Din 1734 Piaţa Mare a fost dominată de statuia lui Sf. Nepomuk, ridicată de comandantul oraşului, generalul Wallis. În 1874, Piaţa Mare a fost pavată cu dale de granit. După război statuia lui Sf. Nepomuk a fost mutată într-o curte iar fântâna cu grilaj metalic a fost demolată în 1948. După 1948, partea centrală a pieţei a fost transformată într-un parc, toate piesele ce mobilau piaţa fiind dezasamblate. Abia în 1984 s-a desfiinţat parcul implantat în mod nefericit în piaţa centrală a unui oraş de factură medievală, în 1986 ridicându-se statuia cărturarului Gheorghe Lazăr realizata de sculptorul Radu Aftenie.

De menţionat ‘ochii oraşului’ cum sunt cunoscute ferestrele din acoperişuri care aici se pot observa cel mai bine.  Steagurile de vânt erau nelipsite de pe acoperişurile caselor şi indicau fie anul construcţiei, fie semnul breslei. Piaţa are lungimea maximă de 142 m iar lăţimea de 93 m. In 2005 piaţa a intrat într-un proces de renovare complet, statuia lui Gheorghe Lazăr a fost demolată fiind înlocuită în 2006 de una la scară mai mică realizată de acelaşi sculptor, a fost reamenajată fântâna cu grilaj de fier, iar piaţa a fost pavată cu dale de granit şi piatră.  Toate cladirile din Piata Mare sunt declarate monumente istorice.

PIATA MICA

Piaţa este împărţită în două părţi distincte de strada Ocnei care coboară pe sub Podul Minciunilor spre oraşul de jos. Latura nordică şi estică a pieţei urmăreşte conturul celei de-a doua centuri de fortificaţii, prezentându-se sub formă circulară. Clădirile din partea stângă a străzii Ocnei, au o forma concavă şi urmăresc conturul primei centuri de fortificaţii, ele despărţind Piaţa Mică de Piaţa Huet. Clădirile din Piaţa Mică datează din sec. XIV – XVI şi, cu o singură excepţie, nu au acel portal masiv, boltit caracteristic Pieţei Mari sau străzii Bălcescu.

Caracteristica caselor din Piaţa Mică este loggia de la parter, boltită şi semideschisă spre piaţă, cu arcade semicirculare susţinute de portanţi. În aceste spaţii erau etalate mărfurile. Clădirile din Piaţa Mică adăposteau ateliere meşteşugăreşti. Clădirile sunt înalte şi prezintă acele lucarne lenticulare cunoscute sub denumirea de „ochii sibiului”. Toate clădirile din Piaţa Mică sunt declarate monumente istorice.

PIATA HUET

Piaţa s-a format pe traseul primei incinte fortificate a Sibiului. Incinta propriu-zisă datează de la sfârşitul secolului al XII-lea, existenţa prepoziturii în anul 1191 fiind un termen “ante quem” pentru datarea actualei suprafeţe a pieţei. Clădirile au fost ridicate pe traseul primelor ziduri în momentul în care fortificaţia şi-a pierdut rolul practic, începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea, odată cu întărirea completă a “Oraşului de sus”. În 1415 este menţionată aici existenţa capelei cimiteriale cu hramul Sf. Iacob, dreptul de patronat fiind concesionat de către papă unuia din vicejuzii Sibiului pe nume Iacob.

De asemenea, în imediata apropiere a capelei se afla Turnul preoţilor, alături de care, se ridica o casă, a lui Thomas Gulden, donată de proprietar oraşului drept sediu al primăriei. Construcţiile din jurul Catedralei evanghelice constituie valoroase vestigii de cultură, fiind databile în secolele XV-XVIII. Dintre acestea, cele mai importante sunt Casa Parohială, Turnul Scărilor sau Liceul Brukenthal. Toate cladirile din Piata Huet sunt declarate monumente istorice.

TURNURI DE APARARE

Cetatea Sibiului dispunea in 1751 de 39 de turnuri de aparare unele din acestea se pot vedea si astazi

TURNUL SFATULUI

Este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale oraşului Sibiu.
Are acest nume deoarece apăra poarta de intrare în cea de a doua incintă, situată în imediata apropiere a clădirii ce adăpostea primăria Sibiului, menţionată în documente la 1324 (Piaţa Mică nr. 31, azi refăcută). Edificiul actual este rezultatul mai multor faze de construcţii, fiind supraînălţat şi chiar înglobat unui grup de clădiri. Din construcţia iniţială s-a păstrat, probabil, doar nucleul ridicat până la înălţimea primului etaj. Datarea probabilă a turnului corespunde edificării celei de a II-a incinte fortificate, adică perioadei cuprinse între 1224 şi 1241. În forma iniţială nedepăşind mai mult de patru niveluri.  În şanţul de apărare al acestei incinte, în urma unui sondaj arheologic, a fost descoperită o monedă din perioada de domnie a lui Andrei al II-lea (1205 – 1235).
Lucrări ample de reconstrucţie s-au efectuat în anii 1586 – 1588, după ce în 17 februarie 1585 s-au prăbuşit etajele superioare, surprinzând-l printre dărâmături pe pictorul Johann David în timp ce zugrăvea bolta. După ce a fost reparat de mai multe ori în secolul al XVIII-lea, turnul a suportat intervenţii radicale în partea superioară. În forma sa actuală, turnul se ridică pe înălţimea a şapte etaje retrase succesiv, având faţadele marcate prin deschideri înguste de forma unor metereze. La parter are o amplă trecere boltită. Al doilea tunel este practic pe sub casa din Piaţa Mare nr.2 şi a fost deschis în 1930. Pe peretele sudic al turnului sunt încastrate reprezentările în relief de piatră a doi lei care se presupune ca fac parte din structura originală a turnului datând din sec. XIII. Accesul în interior este posibil printr-o uşă de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scări spiralate, se ajunge la etajele superioare. La penultimul etaj se poate observa mecanismul ceasului, iar ultimul etaj prezintă un punct de observaţie peste oraşul vechi. Turnul a avut diverse intrebuinţări, de la depozit de cereale la punct de observaţie a incendiilor, de arest temporar sau chiar de muzeu de ştiinţe naturale la mijlocul sec. XVIII. Între 1962 şi 1998, turnul a adăpostit o secţie a Muzeului Brukenthal de exponate medievale.

Alte detalii despre obiectivele turistice din centrul istoric al Sibiului gasiti si pe site-ul Primariei Sibiu

Sursa text si foto: sibiu.ro